In seara acesta m-am hotarat sa scriu acest mesaj desi pana acum am zis sa las de la mine si sa nu pun la suflet tot ce spun unele guri rele si unii oameni la adresa mea. Oameni carora se pare ca uneori le incurc socotelile, care isi permit sa ma sune pe telefon si oarecum sa-mi sugereze ca daca nu mai fac publice din cand in cand locurile pe unde mai fotografiez animalele s-ar putea sa-mi para rau daca ma voi intalni cu ei prin padure.
Asa ca:
Pentru cei care nu ma cunosc, ei bine sunt doar un om. Un om caruia ii place muntele si fotografia.
Probabil unii spun ca sunt unul care nu prea are ce face pe acasa, sau sunt unul ca multi din tara asta care umbla si el prin paduri poate mai prinde in catarea teleobiectivului cate un animal. Dupa cum spuneam, imi place fotografia. O anume parte din fotografie si aici ma refer la fotografia de natura si fotografia wildlife. Pentru mine unul, pe langa fotojurnalism, fotografia wildlife este o a doua mare dragoste daca pot sa-i spun asa. Le fac cu multa placere si cat de bine pot eu pe ambele de foarte multi ani.
Pentru cei care ma cunosc si in viata reala, prieteni, colegi de munca dar si cei care ma cunosc doar prin intermediul postarilor mele de pe facebook sau a imaginilor de pe site-ul meu stiu ca sunt Silviu Matei.
Silviu Matei, fotoreporter angajat zi de zi, timp de peste 9 ani la Ziarul Financiar si trustul de presa Mediafax, mai exact Mediafax Foto. Zi de zi, ora de ora, clipa de clipa, fie primavara fie iarna, toamna, vara, plecand ori de cate ori e nevoie prin tara dupa cine stie ce eveniment, pe aici prin Bucuresti-ul nostru drag cat e ziulica de lunga cu aparatul la spinare si uneori cocotat pe cine stie ce cladire pentru a fotografia ceva.Colegi stiu si le multumesc pentru aprecieri. Mai plec si pe la cine stie ce inundatii sau inzapeziri si plec cu placere si cat de repede pot cu trenu sau cu ce am avut la indemana in momentul respectiv pentru a ajunge in zona cat de repede. De ce fac asta… ?
Pentru ca imi place meseria mea si o fac cu placere.Si am sa fac asta toata viata cu aceeasi pasiune.
Si tot cei care ma cunosc mai stiu ca lucrez si cu National Geographic Romania ca si fotograf de wildlife. Cei drept in timpul liber sau in concediu.
Nu este un lucru usor sa fi fotograf de wildlife intr-o tara unde se braconeaza la greu, se defriseaza si se exploateaza in nestire codrul care ne-a fost in vremuri de rascruce, in timpuri vechi casa, masa si ne-a oferit toate acestea fara sa ceara nimic in schimb.
Unele mentalitati din anumite zone nu se pot schimba nici daca iti pierzi o saptamana, o luna din viata sa-i explici unuia de acolo ca tu ca si fotograf de wildlife nu te duci ca nebunu prin padure sa freci tiparu si sa-i speri lui animalele de prin padure. Nici daca ii arati si incerrci cu vorba buna, uite tata cum se face si uite ce se poate obtine si uite ce se poate face daca lasam anumite practici deoparte.Uite ce animale si cate exemplare ai tu in teren mai draga domnule, dragi domni. Noi fotografii de wildlife cateodata suntem huliti de unii, iubiti de altii.Riscurile meseriei, pasiunii. Dar mai suntem huliti si neplacuti la vedere de cei carora le cam incurcam socotelile prin simplu fapt ca poate suntem si noi prin zona, ascunsi prin vaile muntilor, prin padurile unde inca mai exista animale nederanjate de “anumiti oameni” si carora din greseala le mai incurc planurile si ma bucur ca fac asta in mod “neintentionat”.
Dar de unde sa stiu eu mai draga domnule care ma suni seara, ca TU, pardon SI VOI sunteti prin zona, in padure cand intamplator e weekend si am plecat de acasa pt ca am ceva timp liber si vreau sa am si eu in catarea teleobiectivului un animal.
Dar fiecare e in zona cu scopul lui… Fiecare are un scop, nu-i asa?
Voi, cu impuscatul………. si nu stiu cum sa putut intampla o astfel de coincidenta dar uite ca si eu sunt in zona, tot cu………. impuscatul.
Numai ca eu merg in liniste prin padure si jucaria mea nu face poc.Pe cand a voastra face si face multa galagie si uite asa cateodata va mai dati de gol. Si ori de cate ori v-au disparut laturile ca magaru-n ceata din padure sa stiti ca ele nu au disparut singure. Au fost ajutate si de mine si de alti oameni care au respect pentru multe lucruri din padure.
Si mai e un aspect de care voi nu tineti cont si de care voi nu va puteti bucura niciodata:
Eu pot sa mai vin in zona respectiva ori de cate ori am chef, sa revad acel animal cu placere, sa ma apropii de el cu emotie. Cu acea emotie pe care o simti numai atunci cand il vezi de la distanta si incet incet incerci sa te apropii de el, mai faci o poza, emotia cand esti fata in fata cu el, momentul in care te simte, te asculta, te priveste si te priveste minute-n sir sa vada ce este acolo, uneori te si accepta in preajma lui, alteori pleaca. Cateodata stau cu zilele pentru acele cateva minute pe care le traiesc din plin si bucurandu-ma de ele.Si stiu ca nu sunt singurul. Cateodata e greu sa stai in munte sau in cine stie ce loc departe de casa si de cei dragi unde poate nu ai nici un fel de semnal la telefon si pana acolo ai mers 10-15 km prin ploaie, vant, zapada, padure etc.Dar imi place.
E greu mai domnilor dar ma bucur ca pot face asta, sa traiesc asta, sa traiesc acele emotii si poate sa-mi fac si un stil de viata din asta.
Si ma mai bucur stiind ca acasa, la munca am prieteni, am prieteni care tin la mine, carora le place ce fac,ma sustin si tin sa le multumesc si pe acesta cale si se stiu ei singuri care sunt aceia, nu-mi permit sa le dau numele aici, oameni care asteapta sa vada ce am mai facut cu drag si cu placere. Ma mai bucur ca pot arata acele imagini si stiu ca si cei care le privesc se vor bucura. Zilele trecute o parte din imaginile mele dar si ale altor fotografi care mergem prin paduri ca deh “nu prea avem ce face acasa” au bucurat niste copii pana la lacrimi. Le-am vazut chipurile in niste fotografii. Acesti copii sunt niste copii care nu au nici o vina ca sau nascut bolnavi sau s-au imbolnavit pe parcursul vieti lor iar pentru unii dintre ei viata lor nu este lunga.
E, aici e mare diferenta dintre mine si voi,dintre altii si voi, voi nu simtiti asta. Nu aveti cum. Nu aveti cum sa va bucurati ca voi insiva prin ce ati facut ati adus bucuria in unele suflete.
Voi nu stiti de cat una si buna si nimic din lumea asta nu cred ca va v-a convinge sa renuntati la unele lucruri pe care voi le faceti.
Mai draga domnule, dragi domni care ma sunati seara si uneori in timpul zilei, in seara acesta, 04-11-2014 m-ati sunat pentru a cincea oara in decursul ultimilor 2 ani ca sa-mi spune-ti ce stiam deja de multa vreme.
Oare voi nu aveti ce face pe acasa, nu aveti ce freca prin casa si alegeti sa ma frecati pe mine la melodie cu intrebatile voastre crezand ca poate tine?
Ca poate intr-o zi eu am sa pun BOTU la aprecierile vostre cu privire la pozele facute de mine si cat de mult va plac!
Va multumesc ca va plac.
Ma intrebati….da cu ce aparat sunt facute, si cand va mai duceti ca poate va ducem noi cu masina si mergem impreuna.
Ca nu trebuie sa platiti nimic, va asiguram noi tot numai daca ne duceti si pe noi prin zona.Va platim daca este nevoie.
Oare nu v-ati plictisit de vocea mea?
Oare nu v-ati plictisit ca oricum de la mine nu o sa aflati nimic?
Din pacate pentru voi eu stiu ca urmariti de fapt alte scopuri.
Ei bine aceste scopuri cu mine nu tin.
Oare nu va este de ajuns ca la unele imagini facute de mine am scris si zona unde au fost facute?
Doar am scris, domnule draga care ma suni seara dupa cum bine ai si citit la ultimele poze cu cerbi pe care i-am fotografiat si care ti-ai placut mult dupa cum imi spuneai. Oricum niciodata nu am sa spun locatia exacta. Si am mai scris, de exemplu Muntii Piatra Craiului sau Muntii Bucegi sau Muntii Bistritei sau Maramuresului sau din Borsa catre Pasul Prislop, de unde se merge pana la km…..pe Bistrita Aurie, apoi pe un parau care coboara din munte pana la ……. si de acolo mai departe pe cararea din stanga pana sus.
Din pacate acele imagini nu mai exista pe Alpinet pt ca le-am sters tot din cauza voastra, mai demult asa ca sa dus si descrierea dar sigur gasiti altele si acolo, pe pagina mea de fb cat si pe site-ul meu care il stiti deja.
Eu cred ca este suficient mai ales daca sunteti din zona sau daca aveti prieteni pe acolo. Chiar mura-n gura nu pot sa va dau.
Ce dracu mai domnilor, va faceti de ras.
Si nimeni din prieteni mei care mai fotografiaza animale prin paduri nu o sa va dea aceste informatii. Unii dintre ei chiar m-au sfatuit cu ceva timp in urma sa nu mai spun nimic la descriere legat de zona. Uneori am pus Romania sau Muntii Bistritei. E de ajuns.
Oare voi nu aveti familie si nu va duceti si voi sa petreceti la o iarba verde?
Oare nu beti si voi cate o bere? E buna sa stiti si in plus de asta va mai ocupa timpul pe care il pierdeti cu mine.Si elimina si pietrele de la rinichi.
Oare nu vreti sa va schimbati si voi si sa vedeti ca uneori latul se strange, ca incet incet nu prea o sa mai mearga cu trebusoarele vostre pt ca mai sunt unii oameni care isi mai fac treaba din cand in cand.
Sau voi mergeti pe ideea ca las ca pana ma prinde pe mine……..
Oare chiar nu v-ati saturat?
Ati incercat o data, de doua ori, de trei ori si ati vazut ca nu si nimic, pe unii dintre voi v-am repezit cat colo, ba chiar v-am spus si cum va cheama, unde locuiti, ce numar de la masina aveti, etc, etc, ca deh, asa cum voi aveti pile si relatii si eu am prieteni, care v-ar rupe putin pe genunchi. Asa de placere.
Atunci nu m-ati sunat cu numar ascuns. Acum da. Se pare ca intre timp v-ati dus pe la scoala si cineva v-a invatat ceva.
Voi astia care sunteti “branconieri” ca sa citez un fost ministru de interne ar trebui sa va descurcati si singuri. Ca unul ca voi ar trebui sa stie mult mai bine ca mine care vin de la oras, dintre blocuri, toate bucatelele din padure, toate vaiugile, toate buturugile si toti pomii pe unde va mai ascundeti cate ceva. Sti voi foarte bine ce.
Ar trebui sa stiti sa gasiti animalele nu sa luati de la altii.
Ar trebui sa stiti cand ies ele si cand este mai bine sa va duceti dupa ele, NU?
Daca nu stiti atunci poate il mai intrebati pe fratele GOOGLE despre ce si cum. Unii dintre noi asa au invatat unele lucruri. Unii dintre noi au invatat si de la alti, alti au invatat peste mari si tari, despre ceva si despre ce inseamna sa ai respect pentru ceva. Sau poate voi nu stiti ce este ala respect.
Si asta asa ca sa va mai ocupe timpul, sa nu mai stati si sa mai rasfoiti paginile de pe FB, site-urile personale ale celor care fotografiaza animalele.
Si va mai spun ceva care cred ca deja il stiti si din a carui cauza aveti dureri de cap si socoteala voastra iese putin cu virgula. Noi fotografii de animale salbatice, sau mai bine spus eu ca pe mine m-ati sunat, fac liniste in padure, imi place sa stau si pot sa stau ore-n sir intr-un loc, nemiscat si sa ma ascund prin tot felul de buhasi, tufe, uneori mai stau si prin copaci si tare imi este teama pt unii din voi ca intr-o zi sa nu va speriati de ceva.
Sper ca stati bine cu inima si nu va e frica de intuneric.
Multumesc pentru urarile de bine. Si eu va doresc va alerge putin ursu.
Numai bine mai domnilor
Leave a reply