Imi aduc aminte si acum emotiile pe care le-am avut cand am vazut prin binoclu acesta ursoaica cu pui. De fapt prima data am vazut urmele…..niste urme mici mergand haotic prin padure de parca ursuletii beusera ceva cu niste grade si mergeau din gard in gard…..apoi undeva la cativa metri de ele alte urme. De data asta erau niste urme mari…Si atunci mi-am spus UPS….Si mi-am adus aminte de spusele padurarului ( vezi ca acolo pe langa cararuia aia pe unde o sa cobori tu o sa vezi multe urme iar in poiana asta o sa vezi o ursoaica cu pui ) Acum urmele le-am vazut. Mi-am lasat rucsacul care era destul de greu ceva mai sus luandu-mi cu mine aparatul si teleobiectivul de 500 plus un extender de 1,4 pe care il folosesc doar in situatii extreme.Tot uitandu-ma si ascultand zgomotele padurii am auzit la un moment dat niste haraieli, maraituri si tot felul de zgomote. Atunci mi-am spus, e acolo jos in poiana. Am inceput sa cobor putin, apoi sa urc pe o mica curba de nivel ca sa incerc sa ma apropii cat de mult pot de poiana cu pasi mici, in “umbra” molizilor si in cea mai mare liniste. Mi-am pregatit aparatul si teleobiectivul de 500/4 L IS si asa incet, pret de aproape o ora m-am apropiat incet de acea poiana. Zgomotele se tot auzeau din ce in ce mai bine. Tot urcand usor am zarit prima data printre molizii grosi puii….Erau doi ursuleti care se alergau de colo colo si nu stateau o clipa. Eram undeva la putin peste 100 metri de ei.Ii puteam zari destul de greu dar i-am vazut cum alergau de colo colo.Am mai facut ceva metri si am inceput sa-i vad mai bine. Si pe ei dar si ursoaica. Atunci am mai stat ceva timp si am inceput sa ma apropii si mai mult pana cand am ajuns undeva aproape de marginea poienii. Atunci am decis sa stau si sa astept sa vad ce face,sa ma intreb daca m-a simtit, da semne de neliniste…Era destul de linistita si ma bucuram ca nu ma simtit, eu fiind la adapostul padurii intr-o zona mai intunecata, dupa niste molizi grosi.Ea spre mijlocul acelei poieni din padure in plina zi urmarindu-si cei doi pui pe care ii avea. Am putut sa stau destul de linistit sa o observ. Am tras si cateva poze.Si am mai facut cativa pasi. Si apoi se pare ca norocul meu se cam termina pentru ca am simtit cum sa schimbat vantul…a venit o pala de vand dinspre padure spre poiana.Si aici sa terminat. Dupa cateva secunde am vazut cum si-a ciulit urechile si sa ridicat brusc de unde era adulmecand aerul si tot cautand cu privirea. In acele momente ma gandeam ca daca incepe sa se agite foarte rau si sa vina destul de mult spre locul unde eram tre sa las totul si sa o intind repede repejor. Sa ma transform in Indianu Talpa Iute.
Cei drept din cate am invatat si din cate am bagat la cap din spusele multor padurari daca o ursoaica este deranjata sau te simte dar nu te vede ea are tendinta sa inceapa sa caute cu privirea, sa asculte si sa adulmece aerul foarte mult timp.Cat? Pana se dumireste ce este.Poate sa plece sau poate sa ramana.Uneori se poate linisti dupa cateva minute, sau nu.Dar insa daca te vede atunci devine agitata, se zbarleste toata si pufneste.Si exact asa sa intamplat.Mi-a simtit prezenta si a tot continuat sa adulmece aerul si la un moment dat ma si localizat si vazut pentru ca se uita fix pe directia mea iar eu ma uitam prin teleobiectiv la ea fiind iesit usor de dupa un molid. In momentul cand ma localizat si ma vazut am putut sa vad cum se schimba,cum i se zbarleste blana pe spate de se facu ca si coada la pisica, cum si-a fixat privirea pe mine si atat. Puii stateau cuminti in spatele ei si nu mai faceau nici o miscare. Ma asteptam sa plece dar nu a plecat.Atunci imi spuneam eu imi mintea mea, Silviule tai-o mai la vale ca daca vine e rau. Dar ma bazam pe un singur lucru…si acela invatat de prin alte parti, auzit si vazut cu ochi mei in teren. Ursoaica nu isi lasa puii si ma bazam pe asta si ii urmaream foarte atent miscarile.Si am stat asa cred ca peste o jumatate de ora timp in care ea ma privea atent, aruncandu-si din cand in cand privirea spre pui si undeva spre marginea cealalta a poienii. Probabil ca de acolo venise si cam dadea semne ca vroia sa plece dar nu era hotarata pentru ca, cred eu nu am reprezentat nici un pericol pentru ea.Doar o deranjasem din locul ei de liniste.La un moment dat mi-am propus sa ma asez jos si sa stau mai pe vine uitandu-ma foarte atent la reactiile ursoaicei.Sa ma las pe vine si sa vad ce face.Si asa am si facut.A ramas acolo si ma privea fix.Si atat. Si am mai stat asa destul de mult incat puii au inceput sa se cam harjonesca usor in spatele ei.Ea se tot uita cand la pui cand la mine, cand la pui cand la mine. In momentul cand m-am asezat jos eram oarecum mult mai vizibil pentru ea pentru ca iesisem de tot de dupa molitul de unde eram si mai facusem juma de pas in fata.Vedeam ursoaica si puii foarte bine.La un moment dat am vazut-o ca sa mai linistit si sincer nu ma asteptam la asta. Sa dus cativa metri mai in spate si sa asezat pe o movila acoperita cu zapada langa un brad si a ramas acolo iar puii au inceput sa se joace mai cu foc din nou.Pur si simplu stateam si nu imi venea sa cred ca se linistise oarecum. Din cand in cand mai indrepta privirea spre mine, mai ridica capul uitandu-se prin poiana si apoi din nou spre mine.Si asa am mai reusit sa fac cateva poze ei si puilor. Distanta dintre mine si ea nu era mai mare de 60-70 metri. La un moment dat sa ridicat si de acolo si sa asezat intr-o mica adancitura din zapada incat eu nu prea o mai vedeam foarte bine. Vedeam mai putin de un sfert din ea.Imediat sau dus si puii si nu stiam ce naiba face acolo.M-am ridicat foarte incet si am mai mers ceva metri cand deodata si-a ridicat capul uitandu-se spre mine si adulmecand din noi aerul. In acel moment am stiut ca aceia au fost ultimi mei pasi inspre EA. De acolo asa cum am putut am reusit sa trag cateva poze in timp ce isi alapta puii. Pentru mine unul ca si fiinta a fost ceva ce nu credeam ca o sa am ocazia sa vad vreodata. Poate unii or sa spuna ca nu se vede bine, ca nu se vad bine puii sau mai mult, ca de ce nu m-am miscat mai mult.
Nu m-am miscat mai mult pentru ca am inteles ca uneori este bine sa lasi animalul in pace.Chiar daca te accepta, te accepta pana la un punct in care el se simte in siguranta cu tine acolo si nu este bine ca sa treci peste acel punct. Si niciodata nu am deranjat un animal salbatic de dragul unei imagini.Am mai facut cateva poze si m-am retras linistit inspre marginea padurii lasand-o acolo cu puii pana cand nu am mai vazut-o deloc din cauza terenului.
Leave a reply