Mai de cu seara cand luna rasarea, cerbii lopatari 2021

Cateva zile.

Si am tot umblat dupa cerbii lopatari trezindu-ma la 5 dimineata si stat cat e ziulica de lunga prin padure, ascum dupa un copac sau o buturuga in calea si pe cararea unora dintre ei. Baut cafeaua pe fuga apoi plecat in teren si mers muuuulti km pe jos pe o cararuie prin padure la adapostul intunericului si fara frontala sau  alta lumina aprinsa. Singura lumina pe care o aveam si care m-a ajutat mult era sus pe cer si stralucea destul de mult incat am putut sa vad la cel mult 10 metri in fata. Suficient cat sa ma strecor si sa nu ma impiedic de ceva mistreti sau sa calc pe vreo creanga uscata care sa trosneasa sub pasul meu si atat. Ma stia apoi toata padurea ca ceva umbla acolo un intuneric, o silueta care se misca incet printre copaci. Asemenea lor si eu eram ca o naluca vie.Eu vroiam doar sa ii fotografiez, ei se pare ca nu si erau atenti la fiecare zgomot suspect, fiecare fosnitura de frunze uscate.

A reusit sa ma strecor la vreo 50 metri de un cerb in momentul cand a rasarit luna,  dar numai si numai la adapostul padurii, el fiind in camp la marginea padurii cand era intuneric.

A fost ca jocul copilariei in care mai multi participanti se ascund, in afara de unul, care trebuie sa-i gaseasca pe ceilalti. Pret de 20 minute de-a v-ati ascunselea  eu dupa copaci sau intins pe jos, el in campul de la marginea padurii uitandu-se atent spre padure sa vada ce este acea naluca miscatoare. Si la un moment dat s-a oprit, m-am oprit si eu si am reusit sa focalizez pe coarnele lui si sa ma repozitionez aproape bine. Imi doream sa incadrez luna fix intre coarnele lui dar nu am reusit pt ca daca mai ma miscam eram vizibil si atunci am preferat sa nu il sperii si sa fac imaginea asa. La anu incercam din nou si v-a fi mai bine.

Cand deja se facea ziua nu te mai puteai apropia nici la 100 metri pt ca in acel moment 10 sau 30 sau 50 de perechi de ochi ageri erau atintiti asupra ta. Pe unii i-am “pacalit” mai usor miscandu-ma de colo colo numai prin padure, ei fiind inca in camp iar dupa rasaritul soarelui multi dintre cerbi lopatari se retrageau in padure sau la marginea ei unde se odihneau, dormeau urmand ca seara cu o ora sau doua inainte de apus sa vina din nou in camp si sa inceapa din nou ritualul boncanitului.