Primavara… A venit primavara si odata cu ea, mai pe la mijloc in adancurile padurilor si al muntilor, daca te trezesti de dimineata sau ramai in locurile de “dantuit” mai de cu seara, ai marea sansa sa-l auzi mai intai si apoi sa-l zaresti printre crengile brazilor inalti.O sa-l zaresti ca pe o silueta. O silueta neagra care canta un cantec frumos, apoi, odata cu lasarea intunericului tace, urmand ca odata cu ivirea zorilor sa inceapa din nou a glasui. Odata cu ivirea zorilor incepe incet, incet sa si coboare spre sol pentru a “dantui” in cautarea perechii. Cateodata doar temporara din pacate. Cam neserios cavalerul asta, dar asa-i natura si nu avem ce face. Fiecare vietuitoare de pe lumea asta are viata sa si o traieste dupa legea proprie, iar noi, oamenii suntem cateodata doar niste simpli spectatori. Cocosul de munte (Tetrao urogallus), caci despre el este vorba, este cel mai mare, mai maret si cel mai tainic dintre toate cele trei reprezentante ale familiei sale in tara noastra.
Este cuprins in ordinul Galliformes, familia Tetraonidae. Popular i se mai spune gotcan iar la gaina, gotca.
Cocosul are culoarea inchisa, iar daca este privit de la distanta pare negru. Daca este vazut mai de aproape se poate distinge capul si barba neagra, gatul, spatele si aripile brune, gusa si pieptul negre cu luciri metalice, umerii aripilor albi, iar abdomenul si coada negre-mat cu mici puncte albe. De jur imprejurul ochilor are pielea de culoare rosu aprins. Ciocul, care devine din ce in ce mai puternic o data cu varsta, este, in acelasi timp, tot mai incovoiat si mai asemanator cu cel al pasarilor de prada. Coada, cand este desfacuta, are forma unui evantai si este compusa din 16-18 pene mari, dublate pe dedesubt de altele mai mici.Femela este de culoare ruginie, pestrita si cu pete negre. Abdomenul acesteia prezinta o culoare mai deschisa.
Cantecul cocosului este compus din trei fraze muzicale: ”toaca” – ce seamana cu zgomotul produs de lovirea a doua bete de lemn uscat, unul de altul, care incepe mai rar continuând intr-un ritm mai alert.
Partea a doua a cantecului seamana cu un zgomot mai puternic, comparat cu scoaterea dopului unei sticle de vin, iar ultima fraza, “tocilatul” , este un sasait asemanator ca zgomot cu ascutitul unei lame de metal cu piatra sau, mai exact, al coasei cu care cosim fanul.Un lucru foarte important este acela ca in timpul celei de-a treia fraze, din cauza u nei particularitati anatomice, din cauza ciocului deschis se acopera orificiul urechii, iar cocosul nu aude pentru cateva secunde. Acesta este momentul cand mai poti face cativa pasi pentru a te apropia de pasare. Glasul gainii este un fel de cotcodacit “got, got,got”
Personal am auzit-o de multe ori si pot sa spun ca se aude foarte bine si de la 500m.
Cele mai dezvoltate simturi sunt vazul si auzul.
Nu este o pasare sociabila, familia fiind compusa din closca si pui care se destrama toamna tarziu. Urmele cocosului sunt foarte vizibil lasate in timpul mersului pe zapada moale sau prin tararea varf ului aripilor infoiate, in timpul rotitului. Excrementele sunt si ele semne indubitabile ale prezentei sale in teren.Fiind o pasare sperioasa, prefera padurile de rasinoase pure, situate spre limita de jos a golului alpin, dar poate fi intalnit si la limita superioara a padurilor de amestec din tot lantul Carpatilor.
In anotimpul alb cocosul mananca aproape exclusiv muguri si cetina de rasinoase, primavara de timpuriu lujeri si frunze tinere de afin, iar mai tarziu diverse ierburi si fauna nevertebrata. Aceasta fauna nevertebrata din padure, mai ales in zonele cu turbarii, completeaza hrana vegetala a cocosului de munte, oferind in zonele neumblate de om toate conditiile de existenta necesare speciei. Aceasta fauna nevertebrata joaca un rol esential si in hrana puilor. Toamna si la inceput de iarna consuma cu placere si fructe de padure.
In stomacul cocosilor si al gainilor de munte sunt gasite de multe ori mici pietricele pe care cocosul de munte le inghite pentru a ajuta digestia (macinarea si maruntirea hranei). Aceste pietricele se numesc “gastroliti”.
De obicei cocosul este o pasare de zi, sedentara, fidela locului de trai dar daca zona este deranjata foarte mult acesta paraseste locul.
Cel mai mult specia este afectata de tulburarea linistii prin exploatari forestiere si prin pasunatul abuziv, mai ales in locurile de cuibarit ale gotcilor.Cainii de la stane care umbla foarte mult si cerceteaza aproape fiecare loc din padure aduc si ei mari prejudicii efectivelor de cocos de munte din cauza concordantei perioadei de urcat a oilor la munte cu perioada de clocit a oualor si de eclozare a puilor.Dintre adversarii cocosului de munte care dau tarcoale in linistea padurii in perioda de rotit fiind atrasi de cantecul cocosilor putem observa daca avem noroc cate un jder, ras sau nevastuica care pot sa ataca cu o viteza foarte mare.De altfel jderul, rasul, nevastuica sau acvilele sunt principalii pradatori naturali ai cocosului.
In mod obisnuit locurile de rotit ale cocosilor se gasesc cuprinse intre altitudini de 1000m si 1700m, fiind in stransa legatura cu varstele arborilor, dar sunt si exceptii reprezentate de masivele mai inalte cum ar fi Bucegi, Piatra Craiului, Fagaras, Rodnei, unde locurile de rotit sunt localizate la limitele superioare ale padurilor la peste 1700-1800m. In aceste locuri, rotitul este intarziat de conditiile climatice incepand spre sfarsitul lunii Aprilie si inceputul lunii Mai.
De regula in tara noastra rotitul tine intre 4 si 5 saptamani ( 10-15 Aprilie si 10-15 Mai) dar specific unui singur loc de rotit acesta tine intre 2 si 3 saptamani, variind in functie de vreme, de numarul cocosilor si al gainilor. In acelasi masiv muntos pot fi date diferite de incepere a rotitului, precum si durate mai mici sau mai mari a perioadei de rotit.
Rotitul cocosului de munte ajunge in fata lui maxima in jurul datei de de 23 aprilie, dar acest lucru nu este valabil pentru toate locurile de rotit din tara.Rotitul are loc in zori cand abia isi face aparitia prima raza de lumina, apoi, dupa ce incepe sa se lumineze mai bine acesta se muta pe sol si dureaza pana pe la ora 7,30 – 8,00, iar in locurile linistite si la apogeu, chiar pana la ora 12. Imperecherea are loc intotdeauna pe sol.Femela depune ulterior 6-10 oua intr-un cuib amenajat pe pamant, de obicei in tufisuri, in
buruieni etc. Dupa aproape 30 de zile, pe la sfarsitul lunii mai, puii ies din ou.Puii sunt colorati in galben cu pete negre pe cap si pe gat si cu dungi brune pe spate. Supravietuirea puilor depinde, in principal, de mersul vremii, de conditiile de hranire si de multitudinea pradatorilor naturali.
Puii se hranesc in primele zile cu oua de furnici si cu larve de insecte.
In caz de distrugere a oualor, gaina depune o a doua ponta. De retinut este insa faptul ca foarte multe gaini sunt surprinse de dusmani pe cuib, deoarece nu-l parasesc in caz de pericol, decat in ultimul moment.In literatura de specialitate se mentioneaza si existenta unui rotit fals in perioada de toamna, confirmat in nenumarate ocazii, cand cocosii doar “canta”, fara a avea loc imperecherea.
Pot spune ca si acum, pentru mine ca si om apoi ca fotograf cea mai spectaculoasa “vanatoare” este aceea de a urca la cocos. Toata frumusetea “vanatorii” cocosului de munte consta in rabdarea si emotiile pe care le ai cand te apropii de cocosii care sunt in toiul “indragostelii” si reusind sa inseli vigilenta “miresicilor ” lui care la cel mai mic zgomot devin atente si pot da alarma de primejdi.
Dar ce trebuie sa facem:
In primul rand trebuie sa gasim o roata, un loc de “bataie” cum se mai spune prin batrani.
Ca si semne specifice de inceput al rotitului, sunt urmele cocosilor pe zapada,care pot fi in linie dreapta sau in cerc cu urmele varzobilor (solzi ca un pieptene dispusi pe marginile degetelor care ii ajuta sa calce pe deasupra zapezii fara sa se afunde ) imprimate adanc pe zapada ( rezultate in urma aterizarilor din saritura ), gainatul cu o consistenta mai moale avand pe alocuri si pete de culoare alba. Se pot gasi si picaturi de sange, pene smulse in urma batailor dintre cocosi sau ca rezultat al actiunii rapitoarelor. Deasemenea putem cauta pe sub arborii din zona niste mici movile formate din gainat.Cand gasim astfel de movile sigur acolo a stat un cocos de munte si sigur in zona este un loc de rotit.
Tu ca si observator si mai apoi ca fotograf va trebui sa urci inspre vetrile de bataie ale gotcanilor inca de cu seara pentru a ramane peste noapte intr-o coliba mica pe care o poti face cu cateva zile inainte in liniste, apoi de cu dimineata devreme, cu mult inainte de ivirea zorilor sa incerci sa ajungi aproape de locul de rotit. De multe ori urcatul la rotit nu este asa de usor. Poti avea parte de mici surprize cum ar fi zapada mare si atunci sa te tii. In general este bine si foarte important ca sa mergem sa cautam locurile de rotit cu ceva timp inainte.De obicei eu caut locurile de rotit in zone cat mai ferite si unde stiu ca zona este foarte putin umblata sau deloc. Cat despre timp, caut locurile de rotit de la un sezon la altul. Este cea mai buna abordare si in acest fel putem cunoaste terenul cat mai bine, alegem locul unde putem sta, vedem directia din care rasare soarele pentru a avea o lumina buna pe subiect dar si o vizibilitate foarte buna pentru ca odata ce a inceput rotitul iar cocosul este pe sol este foarte important sa nu ne mai miscam. In al doilea rand dupa ce am gasit locul de rotit trebuie sa ne apropiem cat mai ascuns dupa copaci si in liniste de cocosul care roteste in copac sau pe sol, facand doar un pas sau doi, in timpul strofei a treia (ultima parte a cantecului), pana cand identificam cocosul.
Si este bine ca macar o data sa mergem in teren cu cineva care se pricepe in apropierea de cocos in timpul rotitului deoarece asa putem identifica mai usor zonele si putem vedea pe viu felul cun acesta canta. In acest fel putem identifica si “strofa a treia”
Foarte important ca in timpul rotitului trebuie sa fim atenti la miscarile noastre care daca nu le facem ca la carte ne pot trada prezenta, iar daca ne simt cocosii inceteaza a canta sau pur si simplu isi strang coada si devin extrem de atenti mergand pe jos fara zgomot.Acest lucru este valabil si daca in zona se simte prezenta vreunui rapitor cu par.
Pe sol rotitul se caracterizeaza prin sarituri pe verticala si aterizari fortate, cu batai intre protagonisti si cu urmarirea gainilor aflate pe pamant. Dupa ce gainile din bataie au fost calcate, cocosii, de obicei cei tineri, mai rotesc cateva zile dar de aceasta data in copaci, cu intreruperi destul de dese ale cantatului.
Ca si repere orare am constatat ca tocilatul cocosilor incepe pe la 04.30 – 05.00 (in copac), coborand pe sol pe la 05.30- 06.00, si continuand pana pe la 07.00, in unele locuri mai retrase si linistite putand rotii chiar si pana dupa amiaza tarziu. Ce-i drept, destul de rar, dar se poate.
De aceea este bine cand vrem sa mergem la cocos, ori mergem de cu seara si ne asezam in liniste in zona locului de rotit, ori ne trezim dis de dimineata si pornim la drum incet si cu emotii.
Un sfat: daca vremea se schimba in timpul perioadei de rotit trebuie sa tinem cont de urmatoarele lucruri:
– daca dimineata bate vantul in locul de bataie, cocosii nu rotesc;
– daca ploua tare in dimineata respectiva, sau daca ploua de cateva zile, cocosii nu rotesc;
– daca este ceata, ninge sau viscoleste, cocosii nu rotesc.
Sunt lucruri pe care le-am invatat si eu de la altii mai batrani ca mine si de care tin cont. De-a lungul timpului aceste lucruri s-au dovedit adevarate si am tinut cont de ele.
Mai multe imagini puteti viziona pe http://www.outdoorphotography.ro in sectiunea wildlife.
Vizionare placuta.
Leave a reply