Fotografierea pasarilor salbatice – editia II – I

Asa cum am spus in editia anterioara a acestui mic curs, am revenit aici cu o alta varianta mult mai inbunatatita si mai ampla despre cum sa fotografiem pasarile salbatice. Fotografia pasarilor salbatice nu este usoara pentru ca necesita pregatire inainte, mult studiu si RABDARE pentru ca pasarile salbatice nu sunt modele de studio ca sa stea cum ne dorim noi sau sa vina in fata noastra cum ne-am dori incat sa facem o fotografie buna.Pentru o fotografie buna trebuie sa muncim.

Fotografia pasarilor, in special fotografia pasarilor salbatice, poate fi destul de dificila. Exista multe articole pe internet care acopera totul de la “sfaturi de fotografie pentru pasari” pana la “arta fotografieri pasarilor salbatice.”

Din cauza frumusetii lor dar si a comportamentului imprevizibil, pasarile constituie subiecte foarte interesante pentru noi fotografi. De asemenea, pasarile salbatice constituie subiecte care sunt foarte fotografiate deoarece aceste sunt prezente in majoritatea locurilor pe unde umblam.

Cu toate acestea, este nevoie de multa rabdare dar si cunostinte pentru a reusi cateva fotografii bune sau foarte bune. Cand ma refer la cunostinte fac referire la ce cunostinte aveti voi despre subiectul pe care il fotografiati iar ca si cunostinte despre fotografie, TREBUIE sa mananci fotografia pe paine cum se spune. Ca sa dau un doar un mic exemplu fac referire la cateva pasari si anume pasari foarte frumoase dar destul de dificil de fotografiat cum ar fi starcul pitic, starcul galben, starcul cenusiu sau mierla de apa. Cel putin primele doua sunt pasari destul de timide si greu de vazut si uneori chiar nu le poti vedea pentru ca viata lor se desfasoara la adapostul stufului si in micile ochiuri din stuf care ne sunt destul de greu accesibile noua daca nu avem o barca.

Din experienta mea de pana acum  am constatat ca multe dintre aceste sfaturi nu sunt detaliate si nu contin atat de multe informatii care sa ajute un fotograf incepator care vrea sa faca acest lucru.

Asadar m-am hotarat sa scriu cateva randuri despre Cum sa fotografiem pasarile salbatice si sa incerc sa povestesc despre cum si in ce fel se pot face fotografii bune la pasarile salbatice. Este un fel de curs de introducere mult mai amplu explicat si detaliat fata de primul scris acum 3 ani, in fotografierea pasarilor salbatice cu sfaturi despre cum sa le localizam sau cum sa ne apropiem indeajuns de mult fara a le deranja incat sa putem face o fotografie buna.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Echipamentul cu care fotografiem pasarile salbatice.

Dupa cum bine stim echipamentul joaca un rol foarte important in fotografia pasarilor salbatice si nu numai. Aparatul de fotografiat este o parte foarte importanta a fotografiei, este practic una dintre cele mai importante parti fara de care nu putem face acele fotografii. Fotografierea pasarilor salbatice necesita de asemenea teleobiective cu o focala destul de lunga. Asadar de aici se nasc doua intrebari pe care multa lume mi le adreseaza in cadrul cursurilor de fotografie pe care le tin.

Ce aparat de fotografiat este bun pentru fotografierea pasarilor?

Eu unul recomand o camera foto care sa aiba o rafala de peste 5-6 cadre pe secunda. Cele 5-6 cadre pe secunda dar si o viteza foarte buna a autofocusului inseamna un echipament semi-profesional sau profesional cu care putem lucra foarte bine. Desigur ca la inceput poate o sa avem si cadre ratate pentru ca nu suntem obisnuiti cu acel echipament dar in timp, cu multa practica si rabdare ajugem sa putem stapani echipamentul. Ca si camera foto eu unul recomand Canon 7D Mark II sau Nikon D500 echipate cu un teleobiectiv cu o focala de minim 300 mm. Acum depinde foarte mult si de ce buget aveti si cat de multi sunteti dispus sa cheltuiti. Referitor la recomandarea de mai sus cam de aici ar trebui sa incepeti. Intradevar focala de 300mm pare mica dar daca ne aducem aminte ca, Canon 7 D Mark II este o camera pe crop 1,6 atunci in final vom avea aproape 500 mm ca si distanta focala. Cei 480mm mai exact sunt suficienti pentru inceputurile noastre in fotografia pasarilor salbatice.

Urmatoarea intrebare ar fi: Ce obiectiv este bun pentru fotografia pasarilor?

Este destul de dificil sa raspund la o astfel de intrebare, deoarece depinde cat de multi bani sunteti voi dispusi sa investiti intr-un teleobiectiv. Multi fotografi din lume lucreaza cu teleobiective care au distante focale lungi, adica 400, 500, 600 sau chiar si 800 mm. Aceste teleobiective sunt foarte scumpe dar investitia isi merita banii. Daca esti dispus sa cheltuiesti 6000 sau 8000 de euro pe un teleobiectiv bun cea mai buna combinatie pentru fotografia pasarilor ar fi dupa mine un teleobiectiv de 500 mm f/4 + 1.4x TC (TeleConverter)

Tin sa subliniez aici si fac asta in mod expres, nu faceti abuz de teleconverter.Utilizati-l doar in caz de nevoie.Deasemeni nu trebuie sa uitam asa cum am amintit mai sus si de factorul crop pe care il ofera o camera foto cu un sensor mai mic. Avantajul camerelor care ne ofera un crop de 1,6 datorita marimi senzorului este unul destul de mare deoarece vom avea o focala foarte buna si in acest fel nu va trebui sa ne apropiem la o distanta mica de subiectul nostru si in acest fel nu il vom deranja. Posibilitatea de a fotografia pasarile de la distanta fara a le distrage este o parte importanta a fotografiei pasarilor iar aceasta combinatie a unui teleobiectiv cu focala lunga cu o camera foto sensor crop ne ofera mai multe avantaje. Dezavantajul unui senzor crop de 1,6 consta in faptul ca nu putem folosi valori ISO foarte mari deoarece zgomotul de imagine va fi destul de ridicat.Chiar daca vom avea o fotografie buna acest lucru nu se traduce neaparat ca vom avea si o calitate foarte buna a imaginii comparabila cu un sensor full frame. Senzorii full frame controleaza mult mai bine zgomotul decat senzorii crop, iar acest lucru se poate observa in lumina slaba. Astfel, ambii senzori au avantaje si dezavantaje – senzorii crop ofera in general avantajul unei focale mai lungi, in timp ce senzorii FF (full frame) ofera o calitate mai buna a imaginii si faptul ca poti sa folosesti valori ISO mai mari. Pentru a avea un timp de expunere scurt sau foarte scurt dar si un nivel scazut al valorii ISO este necesar dupa cum bine stim sa avem o cantitate cat mai mare de lumina care strabate teleobiectivul , deci un teleobiectiv luminos cu o deschidere maxima de f/5,6. Ideal este sa avem f/4 sau chair 2,8.

Prin urmare, cand va aflati  in situatia de a avea lumina slaba recomand sa folositi un trepied si sa folositi timpi de expunere ceva mai lungi si sa nu folositi valori ISO exagerate dintr-un motiv foarte simplu: o sa aveti intradevar niste imagini frumoase dar cu foarte mult zgomot de imagine.Desigur o sa spuneti ca zgomotul poate fi inlaturat cand o sa prelucram imaginile dar mare atentie: cu cat avem o valoare iso mai ridicata cu atat detaliile noastre cele mai fine din poza se vor pierde iar aceste detalii odata pierdute nu pot fi recuperate indiferent de cum veti prelucra imaginea respectiva.

Am ales imaginea de fata (urmatoarele doua imagini de mai jos) pentru a putea exemplifica mai bine despre ce va spuneam in legatura cu detaliile foarte fine din fotografie legat de valoarea ISO. In imaginea de fata pe care o sa puteti sa o vizualizati pe DVD in folderul Detalii ISO (imaginea originala) o sa puteti observa acele detalii foarte fine care se regasesc aici.Puteti observa aceste detalii in penele foarte fine care se suprapun peste ciocul lebedei. Pe pagina urmatoare o sa puteti vedea un crop de 100% a zonei respective.

Dupa cum puteti observa in fotografia de mai sus, detaliile foarte fine nu sau pierdut si se vad excelent de bine in conditiile in care subiectul nostru nu era chiar aproape.Distanta din mine si lebada era undeva la peste 30 metri.

Cateva lucruri despre trepied.

In general daca folosim teleobiective lungi de 500 mm sau 600 mm, este necesar sa avem un trepied bun si un cap de trepied. O sa intrebati de ce.

Oricat am fi noi de antrenati la un moment dat tot iti vor obosi mainile. In acest moment este posibil ca imaginile tale sa aiba de suferit mai ales daca lucram in lumina slaba. Este bine sa avem un trepied sau chiar un monopied destul de usor dar rezistent echipat cu un cap de trepied, de exemplu un Wimberley WH-200. Acum nu spun ca acest cap este cel mai bun. Am dat doar un exemplu. Personal eu folosesc un Nest NT-530H din carbon dar si un Manfrotto 501 HD.Cel din urma este folosit cand filmez pt ca imi da posibilitatea miscarilor fine. O astfel de configuratie poate sa gestioneze foarte bine teleobiectivele grele si sa ofere o mobilitate foarte buna pentru a putea fotografia pasarile in zbor.

 

Daca in cazul aparatelor foto DSLR exista un numar relativ restrans de producatori iar alegerea unui aparat se poate face pe baza caracteristicilor sale tehnice, in cazul trepiedelor exista zeci de branduri pe piata, cu sute de modele de trepiede ce se adreseaza fotografilor amatori sau profesionisti.Niciodata nu am stat sa ma gandesc de cate ori oamenii mi-au cerut o recomandare pentru un trepied bun. A recomanda un trepied este un lucru foarte usor de facut la prima vedere dar exista o singura problema de care multi nu tin seama. Asadar problema consta in a pune o multime de intrebari celui care doreste sa isi cumpere un trepied. Fac acest lucru pentru a putea sa ofer un raspuns foarte bun si ca omul care ma intreaba sa nu cheltuie niste bani aiurea.

Care ar fi genul de intrebari pe care le pun cand cineva ma intreaba despre alegerea unui trepied ?

– Care este echipamentul pe care il aveti in prezent?

– Cat de mult cantareste echipamentul dv? Ar fi bine sa va faceti un calcul inainte si sa mai adaugati cel putin 2 kg la echipament deoarece trepiedul nu il veti cumpara doar pentru viitorul apropiat.
– Ce fel de fotografie doriti sa faceti?
– Care este greutatea maxima pe care sunteti dispusi sa o carati dupa voi?
– Vei merge foarte mult in teren, pe munte, etc?

In primul rand, inainte de acumpara un trepied trebuie sa te gandesti pe langa la genul de fotografie pe care il vei face si la caracteristicile trepiedului.

Ce caracteristici trebuie sa indeplineasca un trepied?

1.Materialul din care este confectionat trepiedul.

2.Greutatea maxima suportata ( si greutatea trepiedului)

3.Inaltimea trepiedului.

4.Coloana centrala a trepiedului.

5.Capul de prindere al aparatului foto.

6.Segmentele trepiedului.

Materialul din care este confectionat trepiedul

Pe piata exista trei tipuri de trepiede: din aluminiu, fibra de carbon sau din otel.

Cele din aluminiu sunt mai grele si de obicei putin mai ieftine iar cele din carbon sunt mult mai scumpe dar mai usoare iar daca vrem sa mergem cu un trepied pe munte ideal ar fi unul de carbon dar pretul este pe masura.Trepiedele din carbon sunt usoare, ofera un raport greutate/rezistenta mai bun decat in cazul trepiedelor din aluminiu sau otel. Trepiedele din otel ies din discutie datorita greutatii lor mult mai mari.

Greutatea maxima suportata ( si greutatea trepiedului)

Aici trebuie sa ne gandim bine deoarece trebuie sa stim cam ce greutate are echipamentul nostru actual dar sa tinem cont si de faptul ca pe viitor poate ne vom achizitiona un teleobiectiv pentru fotografia wildlife care o sa fie ca si greutate peste 3 kg in cazul unui teleobiectiv de 400/2,8 sau a unui 500/4 L IS. Fiecare trepied este proiectat pentru a sustine in conditii de siguranta si stabilitate maxima aparatura foto de o anumita greutate. Atunci cand decideti sa achizitionati un trepied verificati greutatea maxima suportata sa fie peste cea a aparatului DSLR impreuna cu cel mai voluminos obiectiv pe care il aveti si restul accesoriilor pe care le utilizati frecvent (teleobiectiv, blitz etc). In cazul in care calatoresti mult, va trebui sa te gandesti la cat de mare si cat de greu poate fi  trepiedul tau. In cazul in care iti place muntele sau calatoresti mult trebuie sa te gandesti ca un trepied foarte voluminos este si greu si il vei simti ori de cate ori iti vei pune rucsacul in spate. Apoi mai trebuie sa tineti cont ca un trepied usor nu este prea eficient. Prima alegere va fi dintre un trepied de aluminiu sau fibra de carbon. Trepiedele din aluminiu sunt mult mai putin costisitoare, dar sunt de asemenea mai grele fata de cele din carbon. Trepiedul din fibra de carbon este un trepied mult mai bun din punct de vedere al greutatii si  daca vei merge cu el in mana sau legat de rucsac pe distante lungi nu ii vei simti foarte mult greutatea.

La un trepied de aluminiu s-ar putea sa simtiti la un moment dat greutatea lui. Chiar daca trepiedul tau poate cantari mai mult este bine sa te gandesti ca in conditii de vant si teren accidentat un trepied usor poate fi foarte instabil si nu ne dorim ca echipamentul nostru sa aiba de suferit.

Inaltimea trepiedului.

Nu este suficient sa vorbim despre inaltimea unui trepied referindu-ne doar la a preciza lungimea sa maxima cand este desfacut. Exista trei indici ce caracterizeaza inaltimea trepiedului: inaltimea maxima, inaltimea minima si lungimea cand este transportat.

Un trepied ce nu este suficient de inalt pentru a ridica aparatul foto aproape de nivelul ochilor fotografului poate deveni incomod datorita pozitiei usor“aplecate” pe care trebuie sa o aveti in timpul utilizarii. Din experienta eu prefer un trepied care nu se ridica foarte sus pentru ( la inaltimea ochilor) ca acel trepied v-a avea picioarele destul de subtiri si v-a vibra mai mult.Sfatul meu este acela de a cumpara un trepied care sa ajunga desfacut la maxim la inaltimea de 170 cm dar fara a inalta si coloana centrala. Dupa mine este o inaltime la care un trepied mediu poate face fata cu brio chiar si la un echipament destul de greu. Eu folosesc de ani buni un Giottos MT 9170 care se comporta foarte bine. Este din aluminiu iar impreuna cu capul video Manfrotto 701 HD cantareste cam 2,5 kg. Se comporta excelent si cand montez aparatul ( Canon 1 D Mark IV) si teleobiectivul ( Canon EF 500/4 L IS). De asemenea este bine sa te gandesti ca la un moment dat poate vei face si fotografie macro iar un trepied de calitate te poate ajuta sa fotografiati din unghiuri mai aproiate de sol, lucru care te v-a ajuta foarte mult in acest gen de fotografie.Aici vorbim despre inaltimea minima.Inaltimea minima se refera la cea mai joasa pozitie (fata de sol) la care poate fi utilizat trepiedul respectiv.

Lungimea trepiedului.

Lungimea trepiedului atunci cand este pliat (strans) este o informatie de care este bine sa tineti cont daca va doriti un trepied usor de transportat. Cu cat trepiedul este mai scurt, cu atat va fi mai usor de transportat.

Coloana centrala a trepiedului.

Coloana centrala este sectiunea ce va permite sa ajustati pe verticala inaltimea de la care veti fotografia.

Atentie insa la : daca extindem si coloana centrala a unui trepied putem afecta stabilitatea trepiedului in cazul unui echipament mai greu, cum este cel de mai sus.
Trepiedul meu daca este complet extins ( fara coloana centrala) ajunge pana aproape de barbie. Daca mai pun si capul de trepied ( folosesc un cap video Manfrotto 701 HD) pot privi prin vizorul aparatului fara sa ma aplec foarte mult deoarece daca va trebui sa ne aplecam mult poate deveni incomoda pozitia corpului.

Capul de prindere al aparatului foto.

Atunci cand vorbim de trepiede foto nu este suficient sa ne referim la ansamblul format din cele trei picioare si coloana centrala. Cand alegeti trepiedul este bine sa va uitati cu multa atentie si la capul trepiedului.Asigurati-va că capul trepiedului este suficient de robust incat sa poate suporta greutatea echipamentelor dumneavoastra.

Desi un trepied poate fi achizitionat si sub forma de “kit” compus din picioare, coloana centrala si cap de prindere, de cele mai multe ori alegerea capului care v-a sustine aparatul foto sau teleobiectivul o vom face separat. Alegerea unui cap de prindere trebuie facuta avand in vedere libertatea de miscare pe care acesta o ofera (cap panoramic, “cap cu bila” cap video) dar si greutatea maxima pe care acesta o suporta. Capul trepiedului trebuie sa poata sustine cu usurinta o greutate mai mare decat a aparatului, si a obiectivului.

Personal recomand un cap pentru video sau un cap 3D deoarece poate sustine o greutate mai mare, sunt mult mai sigure in exploatare, stabile si rezistente in timp. Capetele cu bila sunt utile datorita vitezei si usurintei ajustarii pozitiei aparatului iar cele pe trei axe (3D), sunt compuse din doua manere ce pozitioneaza aparatul pe cele trei axe de lucru. Acestea sunt bune, de exemplu, pentru fotografierea panoramelor. Cele cu bila sau capetele pentru video sunt utile in fotografierea wildlife acolo unde ajustarile rapide si fine sunt mai importante.

Segmentele trepiedului.

Un alt aspect important este cel al segmentelor care alcatuiesc picioarele trepiedului.

Este bine ca numarul de segmente ale picioarelor trepiedului dumneavoastra sa nu fie mare. Pe piata sunt trepiede care au si cate 4 segmente.Eu unul nu recomand aceste trepiede deoarece picioarele trepiedului sunt destul de subtiri. Cele mai bune trepiede sunt trepiedele care au trei segmente.Veti obseseva cu usurinta ca trepiedele ale caror picioare au doar trei segmente sunt mai groase.Daca aceste segmente sunt mai groase vom avea o rigiditate mai mare si implicit o stabilitatea mult mai mare a trepiedului.Un trepied cu picioare mai groase este si mai voluminos,  poate fi si mai greu de carat. Este foarte important sa ne amintim ca mai multe segmente inseamna si un trepied mult mai dificil de reglat in teren.

Un trepied de calitate trebuie sa indeplinesca cateva conditii:

–rigiditate si stabilitate, pentru a nu vibra in timpul fotografierii.

-pentru un trepied usor de transportat – greutate redusa, lungime minima atunci cand este strans.

-rezistenta la utilizarea zilnica si sa fie durabil in timp.

Recomandari trepied foto:

Pentru un buget de pana la 550 Ron.

Giottos YTL 9283

Diametru maxim picioare: 28mm
-Numar segmente: 3
-Bula de nivel
-Greutate: 1.68 kg
-Material: Aliaj de aluminiu
-Greutate suportata: maxim 8 kg
-Inaltime pliat: 63 cm
-Inaltime minima: 15 cm
-Inaltime maxima: 146 cm
-Inaltime maxima cu coloana ridicata: 177 cm

Pentru un buget de pana la 750 Ron.

Giottos YTL 9214

Material: Aluminu
Inaltime maxima: 186 cm
Inaltime cu coloana stransa: 155 cm
Inaltime minima: 18 cm
Lungima strans: 54 cm
Diamnetru coloana: 31 mm
Greutate suportata: 10 kg
Numar segmente; 4
Unghi picioare: 3 Pozitii
Coloana centrala reversibila: Da
Filet: 1/4″ si 3/8″
Greutate: 2.1 kg

– Giottos MTL9351B

– Slik Sprint 150

– Giottos Silk Road YTL9353

– SLIK PRO 700 DX

-Manfrotto MT190CXPRO3

–Rollei Rock Solid Alpha Mark II – Foarte rezistent

Pentru un buget de peste 1000 ron

-Manfrotto 055XPRO3 – prevazut cu cap bila Manfrotto 496RC2.

-Manfrotto MK190XPRO4-BH – prevazut cu cap bila Manfrotto 496RC2.

O greseala pe care multi incepatori o fac cand isi aleg trepiedul este ca majoritatea dintre ei se gandesc ca trepiedul lor trebuie sa arate bine si sa nu fie scump. Ieftin si bun nu prea se poate. Scump si bun, DA. Dar totusi sa nu ne aruncam la sume foarte mari de ordinul a multelor sute de euro.Este complet gresita acesta abordare deoarece nu aspectul cosmetic al trepiedului conteaza.Este bine ca trepiedul sa fie ingrijit, curat si sa nu arate ca dupa razboi dar asta tine numai de noi si cum vom avea grija de echipamentul nostru. Cat despre aspectul “scump” puteti avea dreptate dar ganditiva ca acest trepied nu il veti cumpara pentru un an de zile si apoi anul urmator veti cumpara altul.Sfatul meu este ca in momentul cand va ganditi sa va cumparati un trepied ganditiva ca il veti folosi pentru ani de zile. Cunosc fotografi care folosesc acelasi trepied de 6-7 ani.Cand l-au cumparat a costat ceva dar a meritat investitia pentru ca trepiedul trebuie sa fie un lucru util care va ajuta si va usureaza munca voastra.

Setarile camerei foto.

Setarile pe care le alegem cand fotografiem pasari in zbor si nu numai si aici ma refer la unele lucruri enumerate mai jos, pot fi aplicate cu succes in fotografierea mamiferelor care se deplaseaza cu viteza mare, de exemplu o vulpe care alerga sau un iepure care alerga pe camp. Intotdeauna este bine sa folosim timpi scurti de expunere in special pentru pasarile aflate in zbor dar si a pasarilor de mici dimensiuni mici care se misca foarte rapid.Acest lucru este foarte important iar daca nu tineti cont de el imaginile voastre vor fi miscate. Nu ca le-ati miscat voi, sunt miscate deoarece subiectul vostru sa miscat foarte repede iar timpul vostru de expunere nu a fost suficient de scurt pentru a ingheta in totalitate miscarile subiectului. Acest lucru nu il veti putea corecta ulterior. O imagine miscata ramane o imagine miscata, mai exact un moment pierdut dar si timp pierdut. NU exista o reteta scrisa in care este se spune ca daca nu folosesti setarea x sau y acea fotografie nu o sa iasa.Setarile aparatului foto le facem in functie de foarte multe lucruri pe care le intalnim in teren. Trebuie sa fim atenti si sa analizam care este subiectul nostru, apoi lumina ambientala, momentul zilei,directia de unde vine lumina, cum este iluminat subiectul nostru,ce dorim sa scoatem in evidenta, valoarea iso, timpul de expunere.

Sunt si cazuri in care unii fotografi folosesc timpi de expunere usor mai lungi si sunt sigur ca ati vazut astfel de imagini in care subiectul nostru are aripile usor miscate.Ei bine acest lucru reda miscarea. Este o tehnica pe care trebuie sa o exersati si va spun ca nu va va iesi din prima. O sa aveti muuuuulte imagini de facut pana sa incepeti sa controlati acesta tehnica si chiar cand credeti ca o stapaniti destul de bine puteti avea suprize. Asadar sa revenim la timpul de expunere. Eu unul folosesc mai mereu de la 1/500 in sus dar nu este o regula pe care sa nu o incalc.Uneori trag si cu timpi usor mai lungi, sub 1/320. Intotdeauna folosesc modul M( manual) de pe camera foto pentru ca imi permite sa aleg cel mai bine un timp de expunere potrivit.

Deasemeni modul M imi permite sa am un control mult mai bun asupra profunzimi. De exemplu, daca folosesc f/4 si sunt foarte aproape de o pasare, profunzimea mea de camp este foarte mica iar daca ma concentrez asupra ochiului pasarii ( foarte important) s-ar putea sa nu am toata pasarea in clar. De obicei eu folosesc o diafragma undeva in jurul valorii de f/6,3 sau 7,1, poate si chiar 8. Este o valoare care iti permite sa ai toata imaginea clara si in acelasi timp sa am un timp de expunere decent incat sa nu am subiectul miscat.

O “greseala” daca pot sa spun asa si pe care o fac multi fotografi care sunt la inceput este de a fotografia din mana cu teleobiective peste 400 mm. Aici depinde foarte mult de ce echipament aveti. Daca ai o configuratie usoara a aparatului foto si fotografiezi folosind timpi scurti de expunere nu ar trebui sa fie o problema. Uneori conditiile de iluminare sunt slabe si in acest caz nu ai cum sa folosesti timp scurti de expunere. Odata ce viteza obturatorului scade sub o anumita valoare, o sa obtineti imagini neclare datorita miscarii camerei in timp ce ati fotografiat sau a subiectului.

Cum putem sa evitam acest lucru?

Exista o formula generala, si anume de a respecta regula reciproca, care presupune mentinerea vitezei obturatorului cel putin egala cu lungimea focala a teleobiectivului nostru, adica daca folosim un teleobiectiv de 300 mm pe un aparat foto FF timpul nostru de expunere nu ar trebui sa fie de sub 1/320.Daca acelasi teleobiectiv de 300 mm este montat pe o camera crop cu sensor de 1,6 atunci timpul nostru de expunere nu ar trebui sa coboare sub 1/500. Ca sa calculam acest timp este simplu: inmultim valoare focala a teleobiectivului nostru cu factorul de crop al senzorului, adica cei 300mm x 1,6. Dar mai exista si o alta regula: atunci cand folosim teleobiective mult mai lungi ( 500 sau 600 mm) si avem o camera foto cu rezolutie mare ( peste 24 mpx), este posibil ca acesta regula sa fie inadecvata pentru a avea imagini perfect clare si este bine sa avem timpi de expunere mult mai scurti. Eu de regula daca folosesc un Canon 5D Mark IV(30 mpx) echipat cu teleobiectivul Canon 500/4 L IS si am si o lumina destul de buna incerc sa nu cobor sub 1/2000 desi de multe ori am coborat dar acest lucru tine de experienta fiecaruia si de cat de bine se descurca in a fotografia din mana.

Cateva din setarile mele pentru pasarile aflate in zbor.

Modul M cu valoarea diafragmei situata la 5 sau 5,6.
Masurarea expunerii o fac intotdeauna pe spot.
Cadenta cadrelor este pe H, adica maximul cat poate camera foto.
Autofocus Mode: Un singur punct de autofocus si af continu ( AI Servo)

File format: CR2 (Raw)

White Balance: Auto

Active D-Lighting: On

Hight Iso NR: Normal

Iso sensitivity: 400 sau 800 dar depinde de lumina, de lumina care cade pe subiectul pe care vreau sa-l fotografiez, culoarea subiectului pe care vreau sa-l fotografiez, daca subiectul este in umbra sau in lumina puternica.

Intotdeauna fotografiez in format RAW, deoarece este aproape imposibil sa recuperezi detalii si culori din imaginile in format JPEG. In plus de asta nu trebuie sa-ti faci griji cu privire la balansul de alb dar si multe alte lucruri daca setezi inca de la bun inceput RAW. Singura problema daca pot sa-i spun asa cu formatul RAW este ca trebuie sa ai o camera care are un buffer suficient de mare ca sa iti permita sa fotografiezi in rafala iar al doilea lucru este sa ai un card sau mai multe carduri cu o capacitate mare, de genul 32 Gb sau 64 Gb.

© Silviu Matei – 06-01-2019